Inima

     Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului cardiovascular, ea fiind situată în cutia  toracică. Are un rol vital în circulația sângelui și implicit în menținerea vieții. Inima, în greutate de 350  grame la un adult, are forma unui con cu vârful îndreptat în jos, iar baza corespunde marilor vase  (venele cave, artera pulmonară, aorta).Este un organ muscular ai cărui pereți au patru straturi:  pericardul - sac fibros în care este adăpostită inima ,miocardul (mușchiul inimii), căptușit în interior  de endocard, iar la exterior de o membrană seroasă, epicardul.P ompa cardiacă are patru camere:  atriul drept și stâng (sau urechiușa dreaptă respectiv stângă) cu pereții subțiri - camerele de primire  - și ventriculul drept și stâng cu pereții mai groși, care constituie pompa efectivă.   

Între cavități există orificii de comunicare și anume: între atriul și ventriculul stâng - valva mitrală,  între atriul și ventriculul drept valva tricuspidiană; din ventriculul stâng iese aorta cu valva aortică, iar din  ventriculul drept iese artera pulmonară cu valva ei. Buna funcționare a aparatelor valvulare  favorizează umplerea cu sânge a inimii în perioada de repaos (diastolă) și propulsarea lui după  contracție (sistolă) în marea și mica circulație. Inima este singurul organ muscular care se contractă  ritmic, fără întrerupere, din viața embrionară până la moarte. Automatismul cardiac este asigurat de un  centru specializat (nodul sinusal situat în atriul drept), de la care pornește stimulul cardiac și de unde  este transmis mai departe de nodulul atrioventricular (situat în septul inter-atrial), apoi de  fasciculul His (din septul interventricular) și rețeaua Purkinje (din pereții ventriculari a căror activitate  electrică dau undele pozitive și negative pe electrocardiogramă (abreviată EKG).